Regulament - Bine ai venit!

    Caută     
Du-te la conținut

Meniul principal :

Legislație



    
Regulamentul de aplicare a dispoziţiilor
    
Legii nr. 271/2004 privind
    
Organizarea activităţii şi funcţionarea
    
instituţiilor de Medicină Legală
    
H.G.R. nr. 774 din 07.09.2000 pentru aprobarea     Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor
    
O.G. nr. 1/2000 privind organizarea activităţii
    
şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală
   (M.O. al României, Partea I, nr. 459/19.09.2000)
    
cu modificările ulterioare
    
H.G. 1204/2002 şi Legea 271/2004

Capitolul I: Dispoziții Generale

        Art. 1 Activitatea de medicină legală se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală, cu modificările şi completările ulterioare, ale prezentului regulament şi ale Normelor procedurale priind efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale, aprobate prin Ordinul Ministrului Justiţiei şi al Ministrului Sănătăţii nr. 1.134/C/255/2000.
        Art. 2 (1) Activitatea de medicină legală se realizează de medicii legişti, încadraţi în instituţiile de medicină legală.
                    (2) La efectuarea expertizelor, examinărilor, constatărilor sau a altor lucrări medico-legale pot participa, dacă este necesar, şi alţi specialişti cu studii superioare, cum sunt: medici specialişti, farmacişti, toxicologi, chimişti, biologi, psihiatri, psihologi şi alte persoane atestate ca experţi, în cadrul şi pe durata funcţionării lor în instituţiile de medicină legală.
        Art. 3 Activitatea de medicină legală se desfăşoară cu respectarea principiului independenţei şi al imparţialităţii medicilor legişti.

Capitolul II: Organizarea instituțiilor de Medicină Legală



        Art. 4 (1) Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti este unitate cu personalitate juridică, subordonată Ministerului Sănătăţii. Conducerea institutului se asigură de un director general, numit prin ordin comun al Ministrului Sănătăţii şi Ministrului Justiţiei pe bază de concurs. Pe lângă directorul general funcţionează un consiliu consultativ din care fac parte directorul medical, directorul economic, consilierul juridic, precum şi conducătorii laboratoarelor.
                    (2) În cadrul Institutului de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici” Bucureşti se organizează laboratoare, servicii şi birouri. Structura organizatorică se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii.
        Art. 5 (1) Pe lângă Institutul de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici” Bucureşti funcţionează Comisia superioară medico-legală, cu sediul în acest institut.
                    (2) În cadrul institutelor de medicină legală din centrele medicale universitare, denumite în continuare institute de medicină legală, precum şi în cadrul Institutului de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici” Bucureşti funcţionează comisii de avizare şi control al actelor medico-legale.
        Art. 6 La sediul Institutului de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici” Bucureşti îşi desfăşoară activitatea Consiliul superior de medicină legală.
        Art. 7 (1) Filialele Institutului de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici” Bucureşti din centrele medicale universitare se reorganizează ca institute de medicină legală, unităţi cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Sănătăţii şi Familiei.
                    (2) Institutele de medicină legală sunt conduse de un director, numit prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi ministrului justiţiei, pe bază de concurs, conform legii. Pe lângă director funcţionează un consiliu consultativ, din care fac parte şefii de laboratoare, de servicii sau de birouri.
                    (3) În cadrul institutelor de medicină legală se organizează laboratoare, servicii şi birouri. Structura organizatorică se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii, la propunerea Consiliului superior de medicină legală.
                    (4) În cadrul institutelor de medicină legală funcţionează comisii de avizare şi control al actelor medico-legale.
                    (5) Institutele de medicină legală colaborează cu catedrele de medicină legală din unităţile de învăţământ superior, în vederea asigurării mijloacelor materiale şi umane necesare în procesul de învăţământ superior medical şi juridic.
        Art. 8 (1) Directorul general al Institutului de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici” Bucureşti şi directorii institutelor de medicină legală au următoarele atribuţii principale:
   a) reprezintă institutele de medicină legală în faţa autorităţilor publice şi a celorlalte persoane juridice sau fizice;
   b) organizează, îndrumă şi controlează buna desfăşurare a activităţii de asistenţă medico-legală, conform competenţei sale teritoriale;
   c) dispune formarea de comisii de expertiză, potrivit legii;
   d) supraveghează şi controlează din punct de vedere ştiinţific şi metodologic expertizele şi constatările medico-legale.
                    (2) Directorul general al Institutului de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici” Bucureşti şi directorii institutelor de medicină legală pot participa, în limitele competenţei institutului de medicină legală, la lucrările comisiei care efectuează o nouă expertiză.
        Art. 9 Competenţa teritorială a institutelor de medicină legală este următoarea:
   a) Institutul de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici” Bucureşti deserveşte municipiul Bucureşti şi judeţele Argeş, Braşov, Buzău, Călăraşi, Constanţa, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova, Tulcea, Vâlcea, Ilfov şi Teleorman;
   b) Institutul de Medicină Legală din Cluj-Napoca, judeţul Cluj, deserveşte judeţele Alba, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Satu Mare, Sălaj şi Sibiu;
   c) Institutul de Medicină Legală din Iaşi, judeţul Iaşi, deserveşte judeţele Bacău, Botoşani, Brăila, Galaţi, Iaşi Neamţ, Suceava, Vaslui şi Vrancea;
   d) Institutul de Medicină Legală din Timişoara, judeţul Timiş, deserveşte judeţele Arad, Caraş-Severin, Hunedoara, Timiş şi Bihor;
   e) Institutul de Medicină Legală din Târgu-Mureş, judeţul Mureş, deserveşte judeţele Covasna, Harghita şi Mureş;
   f) Institutul de Medicină Legală din Craiova, judeţul Dolj, deserveşte judeţele Dolj, Gorj, Mehedinţi şi Olt.
        Art. 10 (1) Serviciile de medicină legală se înfiinţează în fiecare judeţ, având sediul în localitatea reşedinţă de judeţ, şi sunt conduse de un medic legist şef, numit de directorul direcţiei judeţene de sănătate publică, în condiţiile legii.
                      (2) Serviciile de medicină legală judeţene sunt unităţi fără personalitate juridică în subordinea direcţiilor judeţene de sănătate publică, iar din punct de vedere ştiinţific şi metodologic sunt coordonate de institutul de medicină legală în a cărui competenţă teritorială intră potrivit art. 9.
                      (3) În funcţie de volumul de activitate, în structura serviciilor de medicină legală judeţene se pot înfiinţa, prin hotărâre a direcţiei judeţene de sănătate publică, cu avizul institutului de medicină legală competent, laboratoare de specialitate cum ar fi cele de histopatologie, toxicologie, biocriminalistică sau psihiatrie medico-legală.
                      (4) Serviciile de medicină legală judeţene pot avea în structura lor cabinete de medicină legală cu sediul în oraşe sau municipii care nu sunt reşedinţă de judeţ.
        Art. 11 (1) Medicul legist şef are următoarele atribuţii principale:
   a) organizează, îndrumă şi controlează buna desfăşurare a activităţii serviciului de medicină legală sau a cabinetului de medicină legală;
   b) dispune formarea comisiilor de expertiză lărgite cu cadre de specialitate în cazul expertizelor medico-legale psihiatrice, al celor privind acordarea asistenţei medicale necorespunzătoare, amânarea sau întreruperea executării pedepsei, precum şi în orice alte cazuri justificate;
   c) supraveghează şi controlează din punct de vedere ştiinţific şi metodologic expertizele şi constatările medico-legale efectuate de medicii legişti din serviciul de medicină legală respectiv;
   d) dispune trimiterea lucrărilor de medicină legală pe care, din punct de vedere tehnic, nu le poate efectua, institutului de medicină legală competent;
   e) supraveghează expertizele medico-legale în cazurile privind infracţiunile de omucidere, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte şi participă, în mod obligatoriu, la efectuarea expertizelor în cazul sesizărilor privind acordarea asistenţei medicale necorespunzătoare;
   f) reprezintă serviciul de medicină legală în relaţiile acestuia cu autorităţile publice şi cu celelalte persoane juridice şi fizice.
                      (2) În caz de imposibilitate a exercitării atribuţiilor medicul legist şef poate delega exercitarea atribuţiilor ce ii revin unui alt medic legist din cadrul serviciului de medicină legală sau de la cabinetul de medicină legală pe care îl conduce.
                      (3) Medicul legist şef, în limitele competenţei serviciului de medicină legală, poate participa la lucrările comisiei care efectuează o nouă expertiză.
        Art. 12 (1) Medicul şef de laborator de specialitate are următoarele atribuţii principale:
   a) organizează, îndrumă şi controlează buna desfăşurare a activităţii laboratorului de care răspunde;
   b) repartizează expertizele în funcţie de complexitatea şi dificultatea acestora, corespunzător nivelului de competenţă al medicilor din subordine;
   c) supraveghează şi controlează din punct de vedere ştiinţific şi metodologic expertizele şi constatările medico-legale efectuate de medicii legişti din subordine;
   d) supraveghează expertizele medico-legale în cazurile privind infracţiunile de omucidere, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte şi participă, în mod obligatoriu, la efectuarea expertizelor privind sesizările de acordare a asistenţei medicale necorespunzătoare;
   e) participă la lucrările comisiei care efectuează o nouă expertiză.
                      (2) În caz de imposibilitate a exercitării atribuţiilor, medicul şef de laborator de specialitate, poate delega exercitarea atribuţiilor ce îi revin unui alt medic legist din laboratorul pe care îl conduce.

Capitolul III: Activitatea instituțiilor sanitare de Medicină Legală
și a altor structuri cu atribuții în domeniul medicinei legale



A. Cabinetele de medicină legală
        Art. 13 (1) Pentru efectuarea expertizelor şi constatărilor medico-legale în localităţile în care funcţionează cabinete de medicină legală organele judiciare sau alte persoane fizice ori juridice se adresează acestora. În celelalte cazuri de expertiză sau de constatare organele judiciare sau alte persoane fizice ori juridice se adresează serviciului de medicină legală judeţean, cu respectarea competenţei teritoriale şi a ierarhiei competenţei profesionale.
                      (2) Pentru efectuarea unei noi expertize organele judiciare se adresează, după caz, serviciului de medicină legală judeţean sau institutului de medicină legală competent, potrivit prezentului regulament.
B. Serviciile de medicină legală
        Art. 14 (1) Serviciile de medicină legală judeţene, în conformitate cu competenţa lor teritorială, sunt abilitate să efectueze expertize, examinări, constatări sau alte lucrări medico-legale şi complementare, la solicitarea organelor judiciare competente sau a altor persoane fizice ori juridice.
                       (2) Serviciile de medicină legală judeţene efectuează examinările complementare conform dotării tehnice de care dispun.
C. Institutele de medicină legală
        Art. 15 Institutele de medicină legală sunt abilitate să efectueze lucrări medico-legale după cum urmează:
   a) autopsii, în situaţiile prevăzute de lege, inclusiv autopsierea sau reautopsierea cadavrelor exhumate, identificarea pe material fotografic, expertiza antropologică pe elemente de cadavru sau schelet;
   b) constatări şi expertize medico-legale, în cazul în care depăşesc nivelul de competenţă al serviciilor de medicină legală judeţene sau când acestea îşi declină competenţa, din motive temeinice, în efectuarea acestora;
   c) o nouă expertiză medico-legală, în cadrul unei comisii de expertiză, astfel: expertize medico-legale traumatologice în cazuri de omor, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, vătămări corporale grave, expertize medico-legale psihiatrice în materie penală şi civilă, expertize în vederea amânării sau întreruperii executării pedepsei pe motive medicale, expertize în cazuri de acordare  necorespunzătoare a asistenţei medicale, expertiza medico-legală pentru evaluarea infirmităţii sau a incapacităţii de muncă determinate de afecţiuni traumatice, expertiza medico-legală a persoanelor în vederea autorizării deţinerii şi folosirii armelor şi muniţiilor, expertiza medico-legală a persoanelor pentru evaluarea capacităţii de conducere auto;
   d) expertize biocriminalistice pe corpurile delicte, precum expertiza petelor de sânge, de spermă şi a firului de păr;
   e) expertiza criminalistică traseologică, cum ar fi factorii suplimentari ai împuşcării;
   f) expertiza filiaţiei: expertiza perioadei de concepţie, a potenţei şi a capacităţii de procreare, expertiza comparativă antropometrică în diagnosticul filiaţiei, expertiza filiaţiei prin metode serologice, HLA sau ADN;
   g) expertize toxicologice.
        Art. 16 (1) Lucrările constând în cercetarea la faţa locului şi ridicarea cadavrului, autopsii urgente, cercetarea cazurilor în care există pericolul dispariţiei unor mijloace de probă sau al schimbării unor situaţii de fapt se efectuează în regim de permanenţă.
                       (2) În institutele de medicină legală permanentă se asigură prin ore de gardă, iar la serviciile de medicină legală, prin chemări de la domiciliu ale medicilor.
        Art. 17 (1) În caz de necompetenţă teritorială instituţia de medicină legală îşi poate declina competenţa în favoarea celei competente.
                       (2) În caz de necompetenţă ştiinţifică instituţia de medicină legală îşi declină competenţa în favoarea celei ierarhic superioare.
                       (3) Când două sau mai multe instituţii se recunosc competente ori îşi declină competenţa, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instituţia de medicină legală ierarhic superioară comună. Când conflictul de competenţă se iveşte între o instituţie de medicină legală şi Institutul de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici” Bucureşti, soluţionarea conflictului revine Consiliului superior de medicină legală.
       Art. 18 Instituţiile de medicină legală pot să refuze efectuarea unei expertize, examinări, constatări sau a altei lucrări medico-legale în cazul în care nu se asigură informaţiile medicale solicitate, accesul la materialul dosarului necesar în vederea efectuării acesteia, examinarea nemijlocită a persoanei ori dacă nu sunt asigurate condiţiile tehnice pentru efectuarea acesteia.
D. Comisiile de avizare şi control al actelor medico-legale
        Art. 19 (1) Comisiile de avizare şi control al actelor medico-legale, care funcţionează în cadrul institutelor de medicină legală, verifică, evaluează, analizează şi avizează din punct de vedere ştiinţific conţinutul şi concluziile diverselor acte medico-legale realizate de serviciile de medicină legală judeţene, conform competenţei teritoriale.
                       (2) Avizarea se solicită de organele de urmărire penală şi de instanţele de judecată, în condiţiile legii, ori se realizează din oficiu în cazul noilor expertize medico-legale, înainte ca actele noilor expertize să fie transmise organelor de urmărire penală sau instanţelor judecătoreşti.
        Art. 20 Organele judiciare care solicită avizul comisiei de avizare şi control al actelor medico-legale sunt obligate să pună la dispoziţie acesteia toate documentele medicale şi medico-legale existente în dosarul cauzei, însoţite de o adresă de înaintare care cuprinde un scurt istoric al faptei, precum şi întrebările la care se aşteaptă un răspuns prin avizul comisiei de avizare şi control.
        Art. 21 (1) În cazul în care concluziile expertizei medico-legale sunt contradictorii, comisia de avizare şi control se pronunţă asupra acestora, putând formula anumite precizări sau completări.
                       (2) În cazul în care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, comisia de avizare şi control recomandă fie refacerea parţială sau totală a acestora, fie efectuarea unei noi expertize.
        Art. 22 (1) După obţinerea avizului comisie de avizare şi control se poate solicita efectuarea unor noi expertize medico-legale de către unităţile medico-legale ierarhic inferioare acesteia numai în cazul în care comisia de avizare şi control a recomandat explicit acest lucru sau dacă au apărut date noi medicale ori de anchetă, inexistente la data expertizelor anterioare.
                       (2) Avizele comisiei de avizare şi control se trimit solicitanţilor în termen de cel mult 30 de zile de la data cererii, dar numai după achitarea contravalorii expertizei, şi se comunică instituţiilor de medicină legală care s-au pronunţat în cauza respectivă.
E. Comisia superioară medico-legală
        Art. 23 Comisia superioară medico-legală funcţionează pe lângă Institutul de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici” Bucureşti, reprezentând autoritatea ştiinţifică supremă în domeniul medicinii legale, care verifică, evaluează, analizează şi avizează din punct de vedere ştiinţific, la cererea organelor judiciare, conţinutul şi concluziile diverselor acte medico-legale.
        Art. 24 (1) Componenţa nominală a Comisiei superioare medico-legale, se aprobă prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului justiţiei, iar lista cuprinzând specialiştii care pot fi cooptaţi la lucrările acesteia se stabileşte prin ordin al ministrului sănătăţii.
                       (2) Şedinţele Comisiei superioare medico-legale se pot desfăşura dacă se întruneşte majoritatea membrilor.
        Art. 25 Organele judiciare care solicită avizul Comisiei superioare medico-legale sunt obligate să îi pună la dispoziţie toate actele medicale şi medico-legale din dosar, însoţite de o adresă de înaintare care să cuprindă un scurt istoric al faptei, precum şi întrebările, formulate clar, la care trebuie să răspundă în aviz.
        Art. 26 (1) Comisia superioară medico-legală se poate pronunţa, verificând şi avizând din punct de vedere ştiinţific, şi în situaţiile în care au fost efectuate noi expertize sau au fost date avize de către comisiile de avizare şi control al actelor medico-legale competente teritorial.
                       (2) Comisia superioară medico-legală nu efectuează examinări de persoane, iar dacă membrii comisiei consideră necesară examinarea persoanei, recomandă efectuarea unei noi expertize medico-legale, urmând ulterior concluziile acesteia să fie supuse avizării Comisiei superioare medico-legale.
        Art. 27 (1) În cazul în care Comisia superioară medico-legală constată existenţa unor concluzii contradictorii între prima expertiză şi cea ulterioară sau ale altor acte medico-legale, aceasta poate aviza, în totalitate sau parţial, concluziile uneia dintre ele, putând formula anumite precizări sau completări.
                       (2) În cazul în care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioară medico-legală recomandă refacerea totală sau parţială a lucrărilor, formulând propuneri în acest sens sau concluzii provizorii.
                       (3) În cazul în care se constată deficienţe în redactare sau abateri privind metodologia întocmirii unor acte medico-legale, Comisia superioară medico-legală poate dispune refacerea parţială sau totală a acestora.
        Art. 28 (1) În cazul în care Comisia superioară medico-legală a eliberat un aviz, organele judiciare nu pot solicita efectuarea altor expertize medico-legale unor unităţi medico-legale ierarhic subordonate acesteia decât dacă au apărut date noi medicale sau de anchetă. În acest caz efectuarea expertizei medico-legale este de competenţa Institutului de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici” Bucureşti.
                       (2) Avizul Comisiei superioare medico-legale se trimite solicitantului în termen de cel mult 40 de zile de la data cererii şi numai după achitarea contravalorii prestaţiei medico-legale. Avizul se comunică şi instituţiilor de medicină legală care s-au pronunţat în cauza respectivă.
F. Consiliul superior de medicină legală
        Art. 29 Consiliul superior de medicină legală îşi exercită atribuţia de coordonare ştiinţifică şi metodologică a activităţii de medicină legală prin:
   a) acreditarea noilor metode de cercetare ştiinţifică, care urmează să fie aplicate în practică, elaborând în aceste scop protocoale de verificare experimentală şi standardizare;
   b) elaborarea şi adoptarea normelor metodologice ale expertizelor medico-legale, pe care le reactualizează periodic în funcţie de progresul tehnico-ştiinţific;
   c) convocarea anuală de reuniuni cu medicii legişti pentru a analiza expertizele controversate şi a prelucra modificările normelor metodologice elaborate.
   d) propune spre aprobare Ministerului Sănătăţii şi ministerului Justiţiei a componenţei nominale şi a modului de funcţionare a Comisiei superioare medico-legale şi ale Comisiilor de avizare şi control al actelor medico-legale.
   e) întocmirea raportului anual cu privire la situaţia practicii medico-legale la nivel naţional.
G. Comisiile mixte
        Art. 30 (1) Comisiile mixte pentru verificarea modului de efectuare a lucrărilor medico-legale, denumite comisii mixte, funcţionează în componenţa prevăzută la Art. 26 din Legea nr. 271/2004 republicată.
                      (2) Comisiile mixte sunt alcătuite din cel puţin 4 membri, numărul medicilor din cadrul Ministerului Sănătăţii şi al personalului de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei fiind egal. Medicii desemnaţi de Ministerul Sănătăţii trebuie să aibă specialitatea în medicină legală în grad de medic primar.
                      (3) Comisiile mixte pot beneficia de sprijinul altor specialişti din cadrul Ministerului Sănătăţii sau al Ministerului Justiţiei, în funcţie de specificul lucrărilor medico-legale ce urmează să fie verificate.
        Art. 30 (1) Comisiile mixte se constituie ori de câte ori există indicii cu privire la săvârşirea unor abateri în efectuarea lucrărilor medico-legale.
                      (2) Efectuarea verificărilor este solicitată de către Ministerul Justiţiei sau de către Ministerul Sănătăţii.
        Art. 31 (1) Comisiile mixte verifică dacă lucrările medico-legale au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale.
                      (2) Verificările comisiilor mixte se finalizează printr-un raport scris.
                      (3) În cazul în care, în urma verificărilor efectuate, comisiile mixte constată că au fost încălcate unele dispoziţii legale, acestea sesizează, după caz, organele judiciare sau structurile competente ale Colegiului Medicilor din România.
        Art. 32 Activitatea de control desfăşurată de comisiile mixte şi rapoartele întocmite de acest6ea sunt supuse evaluării Consiliului de analiză şi evaluare a activităţii de medicină legală.
        Art. 33 (1) Comisiile mixte sunt conduse de un preşedinte sau în lipsa acestuia de un vicepreşedinte.
                      (2) Preşedintele comisiilor mixte şi, în lipsa acestora, vicepreşedintele asigură sub aspect tehnic conducerea şi organizarea şedinţelor pe care le prezidează.
                      (3) Preşedintele şi vicepreşedintele sunt aleşi prin vot deschis de membrii comisiei mixte, cu majoritate simplă.
        Art. 34 (1) Comisiile mixte se întrunesc ori de câte ori este necesar, la cererea preşedintelui său sau, în lipsa acestuia, a vicepreşedintelui ori a cel puţin jumătate din numărul membrilor.
                      (2) Ordinea de zi a şedinţelor de lucru este stabilită de preşedinte şi va fi adusă la cunoştinţa membrilor cu cel puţin 7 zile înainte de ziua şedinţei, dată la cer se vor transmite spre consultare şi documentele ce urmează să fie verificate.
        Art. 35 (1) Sesizările privind săvârşirea unor abateri în efectuarea lucrărilor medico-legale, însoţite de acte doveditoare în original sau în copii legalizate, se depun la secretariatul general al Ministerului Sănătăţii sau al Ministerului Justiţiei.
                      (2) După solicitarea efectuării verificărilor de către Ministerul Sănătăţii sau de către Ministerul Justiţiei, sesizările vor fi transmise secretariatului tehnic al comisiilor mixte, prevăzut la Art. 38 alin 3.
                      (3) În măsura în care pentru efectuarea verificărilor sunt necesare documente, date sau informaţii suplimentare, preşedintele va solicita transmiterea acestora de către instituţiile publice sau persoanele fizice ori juridice care le deţin.
                      (4) Instituţiile publice sau persoanele fizice ori juridice au obligaţia de a transmite, în termen de 10 zile de la primirea solicitării, documentele, datele sau informaţiile solicitate.
        Art. 36 (1) Prin verificările efectuate comisiile mixte stabilesc dacă lucrările medico-legale au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
                      (2) Verificările comisiei mixte se finalizează printr-un raport scris, adoptat cu majoritate simplă, în prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul membrilor acesteia.
                      (3) Dacă la prima convocare nu se realizează cvorumul, după o săptămână se organizează o nouă şedinţă cu aceeaşi ordine de zi iar hotărârea asupra conţinutului raportului se va lua cu majoritate simplă, indiferent de numărul membrilor prezenţi.
        Art. 37 Raportul prevăzut la Art. 36 alin.(2) este prezentat Consiliului de analiză şi evaluare a activităţii de medicină legală.
        Art. 38 (1) Comisiile mixte îşi desfăşoară activitatea la ministerul Sănătăţii municipiul Bucureşti, Str. Cristian Popişteanu, nr. 1-3, sector 1.
                      (2) Ministerul Sănătăţii asigură secretariatul tehnic al comisiilor mixte.
                      (3) Secretariatul tehnic redactează procesele verbale ale şedinţelor, tehnoredactează rapoartele şi corespondenţa comisiilor mixte şi efectuează orice alte lucrări necesare în vederea desfăşurării activităţii acestora.
                      (4) Cheltuielile materiale necesare pentru funcţionarea comisiilor mixte şi a secretariatului tehnic al acestora se asigură din bugetul de venituri şi cheltuieli ale Ministerului Sănătăţii şi al Ministerului Justiţiei.
H. Consiliul de analiză şi evaluare a activităţii de medicină legală
        Art. 39 (1) Consiliul de analiză şi evaluare a activităţii de medicină legală funcţionează în componenţa şi are atribuţiile prevăzute la Art. 29 şi respectiv Art. 30 din Legea nr. 271/2004 republicată.
                      (2) În exercitarea atribuţiilor sale Consiliul de analiză şi evaluare a activităţii de medicină legală colaborează cu ministerele, cu celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu autorităţile publice locale, cu instituţiile publice, precum şi cu alte organizaţii guvernamentale sau neguvernamentale interesate.
       Art. 40 (1) Consiliul de analiză şi evaluare a activităţii de medicină legală se întruneşte semestrial sau ori de câte ori este necesar.
                      (2) La lucrările Consiliului de analiză şi evaluare a activităţii de medicină legală pot participa, în calitate de invitaţi, reprezentanţi ai altor autorităţi sau instituţii publice, reprezentanţi ai comisiilor mixte, specialişti şi reprezentanţi ai societăţii civile.
                      (3) Lucrările pregătitoare ale instituţiilor se asigură de secretariatele generale ale Ministerului Sănătăţii şi Ministerul Justiţiei.

Capitolul IV: Experții medico-legali



        Art. 41 (1) Constatările medico-legale se efectuează de medicii legişti, iar expertizele se efectuează de medicii legişti care au calitatea de expert oficial desemnaţi de conducerea institutelor de medicină legală şi a serviciilor de medicină legală judeţene.
                      (2) La efectuarea expertizelor medico-legale realizate de experţii oficiali pot participa experţi numiţi de organele judiciare, la cererea părţilor, dintre cei înscrişi pe listele întocmite de Ministerul Sănătăţii şi Ministerul justiţiei, cu avizul Consiliului superior de medicină legală.
        Art. 42 (1) Experţii numiţi de organele judiciare la cererea părţilor pot asista la lucrări şi la examinarea persoanei, pot solicita investigaţii complementare, iar în cazul expertizei pe documente pot lucra individual, în paralel cu experţii oficiali.
                      (2) Obiecţiile şi contribuţia experţilor numiţi de organele judiciare la cererea părţilor se consemnează în raportul medico-legal.
                      (3) În cazul în care experţii numiţi de organele judiciare la cererea părţilor asistă experţii oficiali, prezenţa acestora se consemnează în partea introductivă a raportului medico-legal.
                      (4) Experţii numiţi de instanţă la cererea părţilor au acces numai la datele medicale şi medico-legale din dosarul de urmărire penală, respectiv al instanţei. Accesul la datele din arhivele instituţiilor medico-legale se poate face numai cu acordul scris al conducătorului instituţiei medico-legale.
        Art. 43 (1) Poate fi expert medico-legal persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:
   a) este cetăţean român şi cunoaşte limba română;
   b) are capacitate de exerciţiu deplină;
   c) este licenţiat al unei instituţii de învăţământ universitar medical, în condiţiile legii;
   d) a absolvit cursuri postuniversitare de specializare în medicină legală;
   e) practică în mod curent această specialitate;
   f) nu a suferit o condamnare definitivă pentru o infracţiune săvârşită în împrejurări legate de exercitarea profesiei;
   g) este atestat în calitate de expert medico-legal de către Consiliul superior de medicină legală.
                      (2) Criteriile de atestare în calitatea de expert medico-legal, precum şi condiţiile de suspendare sau de retragere a calităţii de expert medico-legal se elaborează de Consiliul superior de medicină legală şi se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii.
                      (3) Calitatea de expert medico-legal se evaluează anual de Consiliul superior de medicină legală, acesta putând suspenda sau retrage această calitate, după caz.
                      (4) Neîndeplinirea oricăreia dintre condiţiile prevăzute la alin 1 de către persoana care are calitatea de expert medico-legal determină retragerea acestei calităţi. Începerea urmăririi penale împotriva expertului medico-legal pentru o infracţiune săvârşită în împrejurări legate de exercitarea profesiei atrage suspendarea.
        Art. 44 (1) Medicul legist care a eliberat un certificat medico-legal nu mai poate participa la redactarea unui raport de expertiză sau la efectuarea unei noi expertize medico-legale în acelaşi caz.
                      (2) În cazul în care medicul legist este împiedicat, din motive justificate, să efectueze lucrarea solicitată, el comunică în scris acest lucru, arătând motivele, de îndată, instituţiei de medicină legală competente, în vederea desemnării unei alte persoane de specialitate.
                      (3) Medicii rezidenţi în specialitatea de medicină legală nu pot semna acte medico-legale.
        Art. 45 Nu poate fi numit de organele judiciare la cererea părţilor să participe la efectuarea expertizei:
   a) expertul care a fost desemnat oficial să efectueze expertiza în cauză;
   b) expertul care a fost martor în aceeaşi cauză;
   c) expertul care a declarat că se abţine, aflându-se într-un caz de incompatibilitate, ori care a fost recuzat.
        Art. 46 (1) În cazul în care, în decursul efectuării expertizei sau al constatării medico-legale, medicul legist constată şi alte aspecte cu implicaţii medico-legale deosebite de cele ce formează obiectul lucrării, el solicită organelor judiciare modificarea sau completarea obiectului acesteia.
                      (2) De asemenea, în cazul în care, în decursul examinărilor medico-legale efectuate la cererea persoanelor interesate, medicul legist ia cunoştinţă de elemente medico-legale care constituie indiciile unei infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, el consemnează aceste fapte în actele medico-legale şi le aduce la cunoştinţa organelor judiciare competente.
        Art. 47 (1) În cazul în care medicul legist consideră necesară consultarea documentelor medicale, respectiv medico-legale, aflate la dosar sau a altor documente necesare pentru efectuarea lucrării medico-legale, el poate solicita organelor judiciare competente acest lucru.
                      (2) În cazul în care pentru efectuarea expertizei solicitate se impune examinarea persoanei sau efectuarea unor investigaţii medicale de specialitate, medicul legist poate solicita organelor judiciare competente să dispună efectuarea acestor examinări.
        Art. 48 (1) Medicul legist este obligat să păstreze secretul profesional şi de serviciu în privinţa lucrărilor medico-legale efectuate. El poate folosi materialul documentar privind lucrările medico-legale, în vederea redactării unor comunicări şi lucrări ştiinţifice, numai după soluţionarea definitivă a cauzei, în condiţiile legii.
                      (2) Comunicarea rezultatelor expertizei şi/sau lucrării medico-legale unor persoane, instituţii sau organizaţii interesate se poate face în cursul procesului penal numai cu aprobarea organului judiciar care a solicitat efectuarea acesteia.
                      (3) Instituţiile de medicină legală au obligaţia să pună la dispoziţie organelor competente ale Colegiului Medicilor din România acte medico-legale necesare în vederea judecării litigiilor şi abaterilor deontologice şi disciplinare ale medicilor legişti.

Capitolul V: Relațiile instituțiilor de Medicină Legală cu alte unități sanitare



        Art. 49 Unităţile sanitare, la cerere, sprijină efectuarea expertizelor, a constatărilor sau a altor lucrări medico-legale, prin consulturi de specialitate şi investigaţii paraclinice. Aceste activităţi pot fi asigurate şi de unităţi medico-sanitare private, pe bază de contract, în condiţiile legii.
        Art. 50 (1) Consulturile solicitate de instituţiile medico-legale se efectuează, în mod obligatoriu, de un medic specialist sau primar.
                      (2) Rezultatele se consemnează într-un document medical.
        Art. 51 (1) Unităţile sanitare sunt obligate să pună la dispoziţie instituţiilor medico-legale, la cererea scrisă a acestora: copii lizibile de pe documente medicale, extrase din registrele de consultaţii, copii integrale lizibile de pe fişele de observaţie clinică cuprinzând evoluţia clinică, tratamentul, rezultatele investigaţiilor paraclinice, protocoale operatorii, sau să permită accesul expertului desemnat la orice documente medicale privind cazurile cercetate. Unităţile medicale au obligaţia să pună la dispoziţie instituţiilor medico-legale, la cererea acestora, şi documentul original al oricărei investigaţii efectuate, ţinând evidenţa strictă a acestora şi păstrând o copie în locul originalului.
                      (2) Documentele se arhivează de către instituţiile de medicină legală fără termen de limită de păstrare a acestora.
                      (3) Copiile de pe documentele medicale prevăzute la alin (1) trebuie să fie lizibile, să poarte menţiunea „conform cu originalul”, semnătura şi parafa medicului responsabil.
        Art. 52 Conducătorul unităţii sanitare are obligaţia să instruiască personalul din subordine ca, în cauzele care implică şi o cercetare medico-legală, leziunile traumatice să fie descrise după regulile semiologiei medico-legale, în mod detaliat, în documentele spitaliceşti, cum ar fi: registre de consultaţii, foi de observaţii şi altele.
        Art. 53 (1) În cazuri urgente, când constatarea medico-legală nu poate fi amânată deoarece există pericolul dispariţiei probelor, unităţile sanitare sunt obligate să colaboreze la soluţionarea acestora.
                       (2) Paza şi conservarea probelor se asigură de organele de cercetare penală, conform legii.

Capitolul VI: Plata lucrărilor medico-legale



        Art. 54 Achitarea contravalorii expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale, potrivit tarifelor stabilite prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului justiţiei, se poate efectua:
   a) în numerar, la casieria instituţiilor de medicină legală;
   b) prin ordin de plată sau prin vărsământ direct în contul instituţiei de medicină legală.
        Art. 55 În cazurile în care pentru efectuarea lucrării medico-legale solicitate sunt necesare investigaţii suplimentare, clinice sau paraclinice, efectuate în cadrul instituţiilor de medicină legală, după efectuarea acestora se comunică prin borderou costul final al lucrării, în conformitate cu tarifele oficiale, iar lucrarea nu se eliberează decât după efectuarea plăţii.
        Art. 56 (1) În cazurile în care pentru efectuarea lucrării medico-legale solicitate sunt necesare investigaţii suplimentare, clinice sau paraclinice, efectuate în cadrul altor unităţi sanitare decât instituţiile medico-legale, solicitantul este informat cu privire la faptul că investigaţiile suplimentare se efectuează contra cost, iar după efectuarea acestora i se comunică prin borderou costul final al expertizei, cu decont defalcat.
                      (2) Decontarea cheltuielilor prevăzute la alin (1) poate fi făcută individual sau pe baza unor borderouri lunare cuprinzând suma tuturor cheltuielilor efectuate la cererea organelor judiciare de către unităţile sanitare şi transmise spre decontare institutelor sau serviciilor de medicină legală. Decontarea acestor cheltuieli se face imediat, fără a depăşi circuitul bancar de 3 zile sau, dacă unităţile respective se află în altă localitate, de 6 zile.
        Art. 57 Plata lucrărilor medico-legale efectuate la cererea persoanelor fizice se face la casieriile instituţiilor de medicină legală.
        Art. 58 (1) Prestaţiile medico-legale solicitate de cetăţeni străini aparţinând statelor cu  care România a încheiat acorduri de reciprocitate în domeniu se efectuează în conformitate cu prevederile acestor acorduri.
                       (2) În cazul în care cetăţenii străini nu provin din ţări cu care România a încheiat acorduri de reciprocitate, prestaţiile medico-legale se efectuează contra cost, în baza tarifelor stabilite prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului justiţiei.
        Art. 59 Serviciile de medicină legală judeţene din subordinea direcţiilor judeţene de sănătate publică defalchează costurile lucrărilor medico-legale după cum urmează:
   a) contravaloarea constatărilor şi expertizelor care nu necesită colaborarea institutului de medicină legală competent sau a Institutului de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici” Bucureşti se varsă integral în contul acestora;
   b) contravaloarea investigaţiilor complementare, clinice sau paraclinice, a avizelor comisiilor de avizare şi control, precum şi a oricăror alte lucrări medico-legale efectuate, parţial sau total, în cadrul altor instituţii de medicină legală se varsă în contul unităţilor prestatoare de către unitatea care eliberează lucrarea şi încasează contravaloarea totală.

 
 
Înapoi la cuprins | Înapoi la meniul principal