Capitolul I - S.J.M.L. Neamț

Cauta
Go to content

Main menu

Capitolul I

Legislație > Organizarea activității și funcționarea instituțiilor de Medicină Legală

Legea privind "Organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de Medicină Legală" cu modificările aduse de
Legea nr. 459/2001, O.G. nr. 57/2001 şi Legea nr. 271/2004

Capitolul I            Capitolul II            Capitolul III            Capitolul IV            Capitolul V            Capitolul VI            Capitolul VII

 

Capitolul I: Dispoziţii Generale


         Art.1 Activitatea de medicină legală, parte integrantă a asistenţei medicale, constă în efectuarea de expertize, examinări, constatări, examene de laborator şi alte lucrări medico-legale asupra persoanelor în viaţă, cadavrelor, produselor biologice şi corpurilor delicte, în vederea stabilirii adevărului în cauzele privind infracţiunile contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii persoanelor ori în alte situaţii prevăzute de lege, precum şi efectuarea de expertize medico-legale psihiatrice şi de cercetare a filiaţiei.
         Art.2 (1) Activitatea de medicină legală asigură mijloace de probă cu caracter ştiinţific organelor de urmărire penală, instanţelor judecătoreşti, precum şi la cererea persoanelor interesate, în soluţionarea cauzelor penale, civile sau de altă natură, contribuind prin mijloace specifice, prevăzute de lege, la stabilirea adevărului.
                    (2) În desfăşurarea activităţii de medicină legală, instituţiile de medicină legală colaborează cu organele de urmărire penală şi instanţele judecătoreşti, în vederea stabilirii lucrărilor de pregătire şi a altor măsuri necesare pentru ca expertizele, constatările sau alte lucrări medico-legale să fie efectuate în bune condiţii şi în mod operativ.
                    (3) Instituţiile de medicină legală contribuie la realizarea cercetării ştiinţifice în domeniul medicinei legale şi la îmbunătăţirea asistenţei medicale, prin elaborarea de opinii ştiinţifice medico-legale în cazurile solicitate de organele sanitare.
         Art.3 (1) Orice ingerinţă în activitatea medico-legală este interzisă.
                    (2) Încălcarea prevederilor alin.(1) atrage răspunderea administrativă, civilă sau penală, după caz.
         Art.4 Instituţiile de medicină legală sunt singurele unităţi sanitare care efectuează, potrivit legii, constatări, expertize, precum şi alte lucrări medico-legale.
         Art.5 (1) Activitatea de medicină legală se realizează prin următoarele instituţii sanitare cu caracter public:
    a) Institutul National de Medicină Legală "Mina Minovici" Bucureşti, unitate cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Sănătăţii;
    b) Insitutele de medicină legală din centrele medicale universitare, unităţi cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Sănătăţii;
    c) Serviciile de medicină legală judeţene şi cabinetele de medicină legală din oraşele nereşedinţă de judeţ, aflate în structura organizatorică a serviciilor de medicină legală judeţene, subordonate, din punct de vedere administrativ, direcţiilor de sănătate publică.
                    (2) Pe lângă Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" Bucureşti funcţionează Comisia Superioară Medico-Legală, cu sediul la acest institut.
                    (3) În cadrul institutelor de medicină legală din centrele medicale universitare, precum şi în cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" Bucureşti funcţionează comisii de avizare şi control ale actelor medico-legale.
         Art.6 (1) Activitatea instituţiilor de medicină legală este coordonată, din punct de vedere administrativ, de Ministerul Sănătăţii.
                    (2) Activitatea de medicină legală este coordonată, sub raport ştiinţific şi metodologic, de Ministerul Sănătăţii şi de Consiliul Superior de Medicină Legală, cu sediul la Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" Bucureşti.
                    (3) Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Justiţiei asigură controlul şi evaluarea activităţii de Medicină Legală.
         Art.7 Serviciile prestate potrivit art.4, din dispoziţia organelor de urmărire penală sau a instanţelor judecătoreşti ori la cererea persoanelor interesate, se efectuează contra cost, veniturile realizate urmând să fie utilizate de instituţiile de medicină legală, conform prevederilor legale.
         Art.8 (1) Cheltuielile necesare pentru efectuarea constatărilor, expertizelor, precum şi a altor lucrări medico-legale dispuse de organele de urmărire penală sau de instanţele judecătoreşti constituie cheltuieli judiciare care se avansează de stat şi se suportă, în condiţiile legii, după cum urmează:
    a) dacă lucrările au fost dispuse de instanţele judecătoreşti, din bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei;
    b) dacă lucrările au fost dispuse de procurori, din bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Public;
    c) dacă lucrările au fost dispuse de organele de cercetare penală, din bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului de Interne.
                    (2) Sumele recuperate de la părţi sau de alţi participanţi la proces, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală, reprezentând cheltuieli prevăzute la alin.(1), se varsă la bugetul de stat.
         Art.9 În activitatea lor, medicii legişti au obligaţia de a sesiza autorităţile competente orice încălcări ale legilor, care constituie infracţiuni, pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu sau ale convenţiilor internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte.
         Art.10 În cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege experţii medico-legali sunt obligaţi să depună, în scris, declaraţie de abţinere. În lipsa acesteia experţii medico-legali pot fi recuzaţi, potrivit legii.
         Art. 11 Angajarea, transferul şi desfacerea contractului individual de muncă al personalului cu pregătire superioară din instituţiile de medicină legală se fac de organele competente, potrivit legii, cu acordul Consiliului Superior de Medicină Legală.

 
 
Back to content | Back to main menu