Capitolul III - S.J.M.L. Neamț

Cauta
Go to content

Main menu

Capitolul III

Legislație > Norme procedurale privind efectuarea expertizelor

Normele Procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale

Capitolul I              Capitolul II               Capitolul III               Capitolul IV               Capitolul V               Capitolul VI

 

Secțiunea III: Reguli generale privind examinările medico-legale


         Art. 12 Constatările şi expertizele medico-legale constau în:
    a) examinări şi cercetări privind cadavre umane sau părţi din acestea;
    b) examinări şi cercetări privind produse biologice şi cadaverice;
    c) examinări şi cercetări privind persoane în viaţă;
    d) evaluarea unor lucrări medicale şi medico-legale în legătură cu activitatea medico-legală, precum şi suplimente de expertiză.
         Art. 13 (1) Examinările şi cercetările privind persoane în viaţă se realizează după verificare de către medicul legist a identităţii persoanei pe baza cărţii de identitate, a adeverinţei temporare de identitate sau a paşaportului, ale cărui seria şi număr se menţionează în certificatul medico-legal.
                       (2) În cazul în care persoana examinată nu prezintă actele prevăzute la alin. (1), faptul se menţionează în certificatul medico-legal, pentru identificare luându-se impresiunile digitale de la indexul stâng pe documentul prin care solicită examinarea.
         Art. 14 (1) Persoanele aflate în stare de reţinere vor fi examinate în prezenţa personalului de pază de acelaşi sex.
                       (2) Persoanele minore se examinează în prezenţa unuia dintre părinţi sau a reprezentantului legal ori, în lipsa acestora, în prezenţa unui membru major al familiei, de acelaşi sex cu minorul.
         Art. 15 Examinările medico-legale în vederea eliberării certificatelor medico-legale, la cererea persoanelor interesate, se referă la:
    a) constatarea virginităţii, capacităţii sexuale, vârstei, conformaţiei sau dezvoltării fizice în circumstanţe precum constatarea virginităţii sau deflorării, viol, perversiuni sexuale, obţinerea pentru minore a dispensei de vârstă în vederea căsătoriei, precum şi constatarea stării obstetricale în cazuri de sarcină, viduitate, avort, naştere, lehuzie;
    b) constatarea leziunilor traumatice recente, înainte de dispariţia leziunilor externe, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data producerii;
    c) constatarea infirmităţilor şi a stărilor de boală consecutive leziunilor traumatice certificate conform lit. b);
    d) constatarea capacităţii psihice, în vederea stabilirii capacităţii de exerciţiu necesare pentru întocmirea unor acte de dispoziţie şi în cazul bolnavilor netransportabili, cu suferinţe evolutiv letale sau aflaţi în stare gravă în condiţii de spitalizare;
    e) constatarea stării de sănătate, având ca scop stabilirea aptitudinilor unei persoane de a exercita o anumită activitate sau profesie.
         Art. 16 Solicitările de examinare în vederea eliberării certificatelor medico-legale, la cererea persoanelor interesate, pot fi înaintate de către:
    a) persoana în cauză, dacă a împlinit vârsta de 16 ani;
    b) părinţi, pentru copiii sub vârsta de 16 ani;
    c) tutore sau autoritatea tutelară, pentru persoanele puse sub tutelă, precum şi de curator, în cazul în care s-a instituit curatela;
    d) persoanele care îi îngrijesc pe minori, altele decât cele prevăzute la lit. a), b) şi c);
    e) directorul unităţii, pentru persoanele internate în cămine, spitale, internate şcolare, precum şi în alte asemenea instituţii;
    f) comandantul locului de deţinere, pentru persoanele condamnate, şi organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, pentru persoanele aflate în stare de reţinere sau de deţinere;
    g) orice altă persoană, pentru copiii găsiţi, pentru persoanele debile mintal, pentru cei care nu se pot îngriji singuri şi nici nu sunt în îngrijirea cuiva;
    h) orice persoană juridică, pe bază de contract, pentru asiguraţii sau angajaţii săi.
         Art. 17 (1) Prin examinări complementare se înţelege activităţile medico-legale care completează lucrarea deja efectuată, precum examene histopatologice, bacteriologice, hematologice, toxicologice, radiologice, biocriminalistice, etc. privind piese anatomice, secreţii, dejecţii, pete, urme, examene ale obiectelor şi substanţelor, cercetări experimentale, cercetări medico-legale la locul faptei sau la locul unde s-a aflat cadavrul.
                       (2) Examinările complementare nu constituie expertize sau constatări medico-legale, indiferent dacă sunt efectuate de medicul legist sau, la cererea acestuia, de alţi specialişti din unităţi sanitare.
         Art. 18 Examinările medico-legale solicitate de persoanele interesate şi eliberarea certificatelor medico-legale se efectuează la sediul instituţiilor de medicină legală. Certificatul medico-legal se eliberează persoanei examinate în termen de maximum 7 zile de la examinare sau de la depunerea rezultatelor examenelor clinice şi paraclinice indicate de medicul examinator.
         Art. 19 (1) Examinările medico-legale dispuse de instanţele de judecată sau de organele de urmărire penală se efectuează de regulă la sediul instituţiilor de medicină legală sau, în caz de urgenţă, la sediul unităţilor sanitare unde persoana implicată se află imobilizată.
                       (2) Examinarea la domiciliu sau la reşedinţa persoanei examinate se poate aproba, în mod excepţional, de conducătorul instituţiei de medicină legală.
         Art. 20 (1) Rezultatele examinărilor, finalizate într-un raport de expertiză sau constatare medico-legală, după caz, se expediază organului care a dispus examinarea, în termen de 7 zile de la examinarea persoanei sau de la depunerea documentelor necesare pentru întocmirea lucrării, cum ar fi: acte medicale de la dosar, filme radiologice sau examinări clinice ori paraclinice indicate de medicul examinator.
                       (2) În situaţia în care expertiza se efectuează de către o comisie, termenul de expediere este de 10 zile.
         Art. 21 În cazul în care organele în drept solicită concluzii imediat, în mod excepţional, după efectuarea unei lucrări medico-legale, instituţia de medicină legală înaintează informaţiile solicitate, sub formă de constatări preliminare, de îndată sau în cel mult 72 de ore de la solicitare. Constatările preliminare nu au caracter de concluzii şi se referă numai la elementele obiective rezultate din lucrările efectuate până în acel moment, pe baza materialelor avute la dispoziţie.
         Art. 22 (1) Organele judiciare care dispun efectuarea unor constatări sau expertize medico-legale se adresează în scris instituţiei de medicină legală competente.
                       (2) Documentul prin care se solicită efectuarea constatării sau expertizei medico-legale va cuprinde:
    a) datele de identificare a subiectului sau obiectului asupra căruia urmează să se efectueze lucrarea;
    b) tipul expertizei sau constatării medico-legale;
    c) întrebările la care medicul legist trebuie să răspundă;
    d) materialele şi datele care sunt puse la dispoziţie medicilor legişti;
    e) caracterul de urgenţă şi termenul sugerat pentru efectuarea lucrării.
                       (3) În cazul expertizei psihiatrice şi al avizelor solicitate comisiei superioare sau comisiilor de avizare şi control al actelor medico-legale se înaintează obligatoriu materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei.
                       (4) În cazul în care sunt numiţi şi experţi care reprezintă părţile interesate, se menţionează datele de identitate ale acestora, pentru ca experţii oficiali să îi poată contacta în vederea efectuării lucrărilor.
         Art. 23 După recepţionarea solicitării conducătorul unităţii de medicină legală desemnează în scris, de îndată, medicul legist sau comisia care urmează să efectueze lucrarea şi comunică organelor judiciare cheltuielile pentru efectuarea lucrărilor.
         Art. 24 (1) În cazul în care medicul legist consideră necesar, el poate solicita organelor judiciare care au cerut constatarea sau expertiza medico-legală să îi pună la dispoziţie materialul dosarului, necesar pentru efectuarea acestora.
                       (2) Dacă medicul legist consideră necesară examinarea persoanei sau efectuarea unor investigaţii medicale de specialitate, el poate solicita, potrivit dispoziţiilor legale, organelor judiciare care au cerut efectuarea constatării sau expertizei ă dispună în consecinţă.
                       (3) În cazuri excepţionale expertiza medico-legală se poate efectua numai pe baza documentelor medicale ori medico-legale.
                       (4) În cazul refacerii totale sau parţiale a examinărilor clinice sau paraclinice, al verificării datelor cuprinse în documente sau lucrări, precum şi al oricăror alte analize şi cercetări ştiinţifice necesare, medicul legist sau comisia de expertiză examinează persoanele în cauză.
         Art. 25 În cazul în care instituţiile sanitare refuză nejustificat punerea la dispoziţie a informaţiilor solicitate sau examinarea nemijlocită a persoanei, instituţiile de medicină legală comunică organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei punerea în imposibilitate de efectuare a lucrării solicitate.

 
 
Back to content | Back to main menu