Capitolul IV - S.J.M.L. Neamț

Cauta
Go to content

Main menu

Capitolul IV

Legislație > Regulament de aplicare legea 271/2004

Regulamentul de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 271/2004 privind Organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de
Medicină Legală H.G.R. nr. 774 din 07.09.2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor O.G. nr. 1/2000
privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală (M.O. al României, Partea I, nr. 459/19.09.2000)
cu modificările ulterioare H.G. 1204/2002 şi Legea 271/2004

Capitolul I               Capitolul II               Capitolul III               Capitolul IV               Capitolul V               Capitolul VI

 

Capitolul IV: Experții medico-legali


         Art. 41 (1) Constatările medico-legale se efectuează de medicii legişti, iar expertizele se efectuează de medicii legişti care au calitatea de expert oficial desemnaţi de conducerea institutelor de medicină legală şi a serviciilor de medicină legală judeţene.
                       (2) La efectuarea expertizelor medico-legale realizate de experţii oficiali pot participa experţi numiţi de organele judiciare, la cererea părţilor, dintre cei înscrişi pe listele întocmite de Ministerul Sănătăţii şi Ministerul justiţiei, cu avizul Consiliului superior de medicină legală.
         Art. 42 (1) Experţii numiţi de organele judiciare la cererea părţilor pot asista la lucrări şi la examinarea persoanei, pot solicita investigaţii complementare, iar în cazul expertizei pe documente pot lucra individual, în paralel cu experţii oficiali.
                       (2) Obiecţiile şi contribuţia experţilor numiţi de organele judiciare la cererea părţilor se consemnează în raportul medico-legal.
                       (3) În cazul în care experţii numiţi de organele judiciare la cererea părţilor asistă experţii oficiali, prezenţa acestora se consemnează în partea introductivă a raportului medico-legal.
                       (4) Experţii numiţi de instanţă la cererea părţilor au acces numai la datele medicale şi medico-legale din dosarul de urmărire penală, respectiv al instanţei. Accesul la datele din arhivele instituţiilor medico-legale se poate face numai cu acordul scris al conducătorului instituţiei medico-legale.
         Art. 43 (1) Poate fi expert medico-legal persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:
    a) este cetăţean român şi cunoaşte limba română;
    b) are capacitate de exerciţiu deplină;
    c) este licenţiat al unei instituţii de învăţământ universitar medical, în condiţiile legii;
    d) a absolvit cursuri postuniversitare de specializare în medicină legală;
    e) practică în mod curent această specialitate;
    f) nu a suferit o condamnare definitivă pentru o infracţiune săvârşită în împrejurări legate de exercitarea profesiei;
    g) este atestat în calitate de expert medico-legal de către Consiliul superior de medicină legală.
                       (2) Criteriile de atestare în calitatea de expert medico-legal, precum şi condiţiile de suspendare sau de retragere a calităţii de expert medico-legal se elaborează de Consiliul superior de medicină legală şi se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii.
                       (3) Calitatea de expert medico-legal se evaluează anual de Consiliul superior de medicină legală, acesta putând suspenda sau retrage această calitate, după caz.
                       (4) Neîndeplinirea oricăreia dintre condiţiile prevăzute la alin 1 de către persoana care are calitatea de expert medico-legal determină retragerea acestei calităţi. Începerea urmăririi penale împotriva expertului medico-legal pentru o infracţiune săvârşită în împrejurări legate de exercitarea profesiei atrage suspendarea.
         Art. 44 (1) Medicul legist care a eliberat un certificat medico-legal nu mai poate participa la redactarea unui raport de expertiză sau la efectuarea unei noi expertize medico-legale în acelaşi caz.
                       (2) În cazul în care medicul legist este împiedicat, din motive justificate, să efectueze lucrarea solicitată, el comunică în scris acest lucru, arătând motivele, de îndată, instituţiei de medicină legală competente, în vederea desemnării unei alte persoane de specialitate.
                       (3) Medicii rezidenţi în specialitatea de medicină legală nu pot semna acte medico-legale.
         Art. 45 Nu poate fi numit de organele judiciare la cererea părţilor să participe la efectuarea expertizei:
    a) expertul care a fost desemnat oficial să efectueze expertiza în cauză;
    b) expertul care a fost martor în aceeaşi cauză;
    c) expertul care a declarat că se abţine, aflându-se într-un caz de incompatibilitate, ori care a fost recuzat.
         Art. 46 (1) În cazul în care, în decursul efectuării expertizei sau al constatării medico-legale, medicul legist constată şi alte aspecte cu implicaţii medico-legale deosebite de cele ce formează obiectul lucrării, el solicită organelor judiciare modificarea sau completarea obiectului acesteia.
                       (2) De asemenea, în cazul în care, în decursul examinărilor medico-legale efectuate la cererea persoanelor interesate, medicul legist ia cunoştinţă de elemente medico-legale care constituie indiciile unei infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, el consemnează aceste fapte în actele medico-legale şi le aduce la cunoştinţa organelor judiciare competente.
         Art. 47 (1) În cazul în care medicul legist consideră necesară consultarea documentelor medicale, respectiv medico-legale, aflate la dosar sau a altor documente necesare pentru efectuarea lucrării medico-legale, el poate solicita organelor judiciare competente acest lucru.
                       (2) În cazul în care pentru efectuarea expertizei solicitate se impune examinarea persoanei sau efectuarea unor investigaţii medicale de specialitate, medicul legist poate solicita organelor judiciare competente să dispună efectuarea acestor examinări.
         Art. 48 (1) Medicul legist este obligat să păstreze secretul profesional şi de serviciu în privinţa lucrărilor medico-legale efectuate. El poate folosi materialul documentar privind lucrările medico-legale, în vederea redactării unor comunicări şi lucrări ştiinţifice, numai după soluţionarea definitivă a cauzei, în condiţiile legii.
                       (2) Comunicarea rezultatelor expertizei şi/sau lucrării medico-legale unor persoane, instituţii sau organizaţii interesate se poate face în cursul procesului penal numai cu aprobarea organului judiciar care a solicitat efectuarea acesteia.
                       (3) Instituţiile de medicină legală au obligaţia să pună la dispoziţie organelor competente ale Colegiului Medicilor din România acte medico-legale necesare în vederea judecării litigiilor şi abaterilor deontologice şi disciplinare ale medicilor legişti.

 
 
Back to content | Back to main menu