Capitolul V - S.J.M.L. Neamț

Cauta
Go to content

Main menu

Capitolul V

Legislație > Norme procedurale privind efectuarea expertizelor

Normele Procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale

Capitolul I              Capitolul II               Capitolul III               Capitolul IV               Capitolul V               Capitolul VI

 

Secțiunea V: Constatarea și Expertiza Medico-Legală pe cadavre


         Art. 34 (1) Constatarea şi expertiza medico-legală pe cadavru implică:
    a) examinări la locul unde s-a găsit cadavrul sau în alte locuri, pentru constatarea indiciilor privind cauza morţii şi circumstanţele ei;
    b) examinarea exterioară a cadavrului şi autopsia, inclusiv exhumarea, după caz;
    c) examinări complementare de laborator, cum ar fi cele histopatologice, bacteriologice, toxicologice, hematologice, serologice, biocriminalistice.
                       (2) Autopsia medico-legală a cadavrului se efectuează la solicitarea organelor judiciare,numai de către medicul legist, fiind obligatorie în următoarele cazuri:
         1. moarte violentă, chiar şi atunci când există o anumită perioadă între evenimentele cauzale şi deces;
         2. cauza morţii nu este cunoscută;
         3. cauza morţii este suspectă. Un deces este considerat moarte suspectă în următoarele situaţii:
    a) moarte subită;
    b) decesul unei persoane a cărei sănătate, prin natura serviciului, este verificată periodic din punct de vedere medical;
    c) deces care survine în timpul unei misiuni de serviciu, în incinta unei întreprinderi sau instituţii;
    d) deces care survine în custodie, precum moartea persoanelor aflate în detenţie sau private de libertate, decesele în spitalele psihiatrice, decesele în spitale penitenciare, în închisoare sau în arestul poliţiei, moartea asociată cu activităţile poliţiei sau ale armatei în cazul în care decesul survine în cursul manifestărilor publice sau ori deces care ridică suspiciunea nerespectării drepturilor omului, cum este suspiciunea de tortură sau oricare altă formă de tratament violent sau inuman;
    e) multiple decese repetate în serie sau concomitent;
    f) cadavre neidentificate sau scheletizate;
    g) decese survenite în locuri publice sau izolate;
    h) moartea este pusă în legătură cu o deficienţă în acordarea asistenţei medicale sau în aplicarea măsurilor de profilaxie ori de protecţie a muncii;
    i) decesul pacientului a survenit în timpul sau la scurt timp după o intervenţie diagnostică sau terapeutică medico-chirurgicală.
                       (3) Autopsia cadavrului, respectiv a părţilor de cadavru sau a pieselor scheletice, se efectuează numai în cazul în care organele judiciare pun la dispoziţia medicului legist:
    a) ordonanţa procurorului sau încheierea instanţei de efectuare a autopsiei, care conţine obiectivele acesteia;
    b) procesul verbal de cercetare la faţa locului;
    c) copia de pe foaia de observaţie clinică completă, în cazul persoanelor decedate în cursul spitalizării.
         Art. 35 (1) Autopsia cadavrului se efectuează numai de către un medic legist, la morga serviciului de medicină legală sau a spitalului în a cărui rază teritorială s-a produs moartea sau a fost găsit cadavrul.
                        (2) În mod excepţional, dacă nu există o astfel de morgă şi nici posibilitatea transportării cadavrului la morga cea mai apropiată, cu acordul medicului legist, autopsia se poate efectua acolo unde se află cadavrul sau într-un loc anume ales pentru aceasta.
         Art. 36 (1) Transportul cadavrelor care urmează să fie autopsiate se asigură, de la locul faptei până la morgă, cu vehicule special amenajate, aflate în dotarea unităţilor medico-legale, sau cu alte mijloace.
                          (2) Organele de urmărire întocmesc dosarul de identificare a cadavrului, în care se include şi rezultatul autopsiei, după cum urmează:
    a) în toate cazurile se asigură identificarea cadavrului prin aplicarea unei brăţări de identificare la mâna dreaptă pe care să figureze data, datele de identificare şi persoana sau autoritatea care a consemnat datele;
    b) aplicarea brăţării de identificare este asigurată de unităţile sanitare, de lucrătorii de poliţie sau de medicii legişti, după caz;
    c) brăţara de identificare nu poate fi înlăturată, nici cu ocazia înhumării; în cazul în care se impune corectarea datelor de identitate, aceasta se face prin aplicarea unei alte brăţări, fără îndepărtarea brăţării, respectiv a brăţărilor, deja aplicate.
    d) transportarea cadavrelor fără brăţara de identificare nu este permisă.
                       (3) Cadavrele se transportă în huse de plastic închise, indiferent de distanţă, astfel:
    a) în cazul cadavrelor în stare avansată de putrefacţie se folosesc huse de transport impermeabile;
    b) în cazul deceselor determinate de boli infecto-contagioase, a căror declarare este obligatorie, se folosesc huse de transport impermeabile şi închise ermetic.
         Art. 37 (1) Exhumarea cadavrelor în vederea expertizelor medico-legale se face numai la solicitarea scrisă a organelor judiciare.
                       (2) Examinarea cadavrului deja autopsiat se face de către o comisie de experţi care au un grad profesional mai mare decât cel al expertului care a efectuat prima expertiză.
                       (3) Examinarea cadavrului exhumat şi autopsia se fac fie la locul unde se află cadavrul, fie la o prosectură din apropiere.
         Art. 38 (1) Medicul legist este asistat la efectuarea autopsiei de personal sanitar mediu sau auxiliar. Autopsia medico-legală trebuie să fie completă, fără a omite vreun segment, ţesut sau organ.
                       (2) Nu se pot formula concluzii medico-legale privind cauza şi împrejurările morţii numai pe baza unor examene externe sau interne parţiale.
                       (3) Pentru atestarea leziunilor traumatice externe, respectiv interne, se pot efectua fotografii.
                       (4) Medicul legist nu poate elibera certificat de deces fără efectuarea autopsiei medico-legale, cu excepţia cazurilor în care decesul a intervenit ca urmare a catastrofelor.
        Art. 39 Materialele biologice, cum ar fi: organe, sânge, umori, conţinut gastro-intestinal, secreţii, precum şi corpurile delicte care au astfel de urme biologice se transportă la institutele de medicină legală împreună cu documentaţia corespunzătoare.
         Art. 40 (1) Cadavrele autopsiate se îmbălsămează la institutele de medicină legală şi prosecturile spitalelor, potrivit instrucţiunilor Ministerului Sănătăţii şi Familiei, după eliberarea certificatului constatator de deces, de către persoanele competente.
                          (2) Îmbălsămările şi alte servicii funerare pot fi realizate şi de către persoanele fizice sau juridice, în condiţiile legii, cu avizul institutelor de medicină legală.
         Art. 41 Înhumarea persoanelor fără reprezentanţi legali sau fără identitate se face prin grija primăriilor, cu informarea prealabilă a organelor de poliţie.
         Art. 42 Autopsiile, respectiv măsurile privind acestea, se realizează cu respectarea eticii medicale şi a demnităţii persoanei decedate.
         Art. 43 Regulamentul privind efectuarea autopsiilor medico-legale se elaborează de către Consiliul superior de medicină legală cu respectarea Recomandării nr. R(99)-3/02.02.1999 a Comitetului de Miniştri ai Consiliului Europei privind armonizarea regulilor autopsiei medico-legale pentru statele membre şi se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii.
         Art. 44 (1) Conducerea unităţilor sanitare are obligaţia de a sesiza în primele 24 ore organele de urmărire penală cu privire la decesele care au survenit în unitatea sanitară, în condiţiile prevăzute de prezentul ordin. În aceste cazuri nu se eliberează certificat medical constatator al decesului.
                       (2) În cazurile prevăzute la alin (1) cadavrul se va pune la dispoziţia instituţiilor medico-legale, în vederea efectuării autopsiei, în cel mult 24 ore de la sesizarea organelor de urmărire penală.
         Art. 45 (1) Decesul unei persoane sau al unui nou-născut, indiferent de cauza morţii, poate fi constatat numai de către un medic care are dreptul de liberă practică.
                        (2) Certificatul de deces se eliberează numai după apariţia semnelor de moarte reală şi numai după trecerea a 24 ore de la deces.
                        (3) Eliberarea certificatului de deces nu se poate face fără examinarea externă a cadavrului de către medic. În cazul constatării cu această ocazie, a unor situaţii prevăzute de Art. 34 alin. (2) medicul are obligaţia să refuze eliberarea certificatului de deces şi să solicite organelor judiciare o autopsie pentru elucidarea cauzei morţii.
         Art. 46 În cazul în care medicul anatomopatolog al unei instituţii sanitare efectuează o autopsie şi constată cu această ocazie existenţa unor situaţii prevăzute de Art. 34 alin. (2), opreşte lucrarea începută şi anunţă organul judiciar competent.
         Art. 47 În cazurile prevăzute la Art. 44 alin (1), la Art. 45 alin. (3) şi la Art. 46 certificatul medical constatator al decesului va fi eliberat numai de către un medic legist, după efectuarea autopsiei medico-legale.
         Art. 48 În vederea efectuării examinării medico-legale, precum şi a autopsiei, cadavrul se pune la dispoziţie expertului pentru un termen ce nu poate depăşi 72 de ore.

 
 
Back to content | Back to main menu